îngerii dau foc la case
Sfintilor să le-amiroase
Dulce,-n raiuri de mătase,
Sufletele noastre grase.

Si fecioarelor zmulg sînii
Fiindcă-s prea zemosi si-n pîlnii
îi storc pe felia pîinii
La sfîrsitul săptămînii.

Si ademenesc pe jaruri
Coapse largi, spre-a urca daruri,
Tăvălite prin măraruri,
Tie, Doamne, Doamne, Doamne!