agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 5806 .



În amurg...
стихотворения [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [Alexandru_Vlahuta ]

2005-05-03  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by Valeria Pintea



Vâslaș ce-aleargă împins în zare
De oarba sete a fericirii,
Pe câmp de ape fără cărare,
Omul e pururi prad-amăgirii;
Căci scris e dorul să și-l agațe
Numai de umbre și de năluce,
Ce-n a lui veșnic întinse brațe
Zadarnic cearcă să le apuce.
Și când viața abia-i o rază
Atât de slabă și trecătoare,
Când știe bine că-naintează
Înspre-a pieirii de veci vâltoare,
De ce vâslește și se răpede
Cu-atâta pripă și nerăbdare
Dup-o nălucă de foc ce-o vede
Fugind în noapte-i, din zare-n zare?
. . . . . . . . . . . . . . .
Asta-i ascunsa firii dorință
Ce-nspre repaus veșnic o-mpinge:
Orice lumină i-o suferință;
Scăpare-i noaptea-n care se stinge.
Tremurătoare, viața bate,
C-o frică oarbă și nențeleasă,
La poarta păcii neturburate,
Din care omul n-a vrut să iasă;
Căci chinul vieții cine l-ar cere?
Ce stea de sineși s-ar mai aprinde
Când ar ști bine că i-o durere
Din întuneric a se desprinde!...
Unde mă duceți, visuri deșarte?
De ce, luceafăr, te-afunzi în zare,
Mă lași în urmă-ți tot mai departe,
Pe câmp de ape - fără cărare?
Unde-s acele limanuri sfinte
Chinul amarnic să mi-l omoare?...
Mai înainte! Mai înainte!
Îl cheamă glasuri amăgitoare;
Și omul trece pe-ntinsa mare
Cu valuri răpezi și ape-adânci,
Călător, veșnic în nerăbdare,
Împins de vânturi, lovit de stânci.
Târziu, când simte că e aproape
Clipa în care valul, sub dânsul,
Să se desfacă și să-l îngroape,
Se uită-n urmă, și-l umple plânsul;
Căci tot trecutu-i pare-o comoară
De fericire, rămasă-n drum.
Păní și durerea-i de-odinioară
Plină de farmec o vede-acum,
Și nu se-ndură să se despartă
De-atâtea visuri - veștede foi,
Ci-n năzuința-i oarbă, deșartă,
Dă să-și întoarcă barca-napoi...
(Copil ce umblă s-adune stele
De pe oglinda blândelor ape)
Dar cad trudite brațele-i grele,
Cârmă și vâsle lăsând să-i scape!
Gându-i adoarme în nemișcare,
Ochii s-acopăr, stinși, sub pleoape,
A neființei eternă mare
Valu-și desface ca să-l îngroape;
Căci, rupți din valu-i, s-azvârl în soare
Nenumărații stropi de viață,
Și-n al ei haos recad, când moare
Clipa de care, lacomi, s-agață.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!