Lăuntric zvon ca viitoarea vioară
Din brazii, câți, de fierăstrău uciși
Cu broateci, stele-n lac privesc cruciș
În mâl, la fund, cuvinte se-nfioară.

O zi, o buclă pe acest tăiș?
Acum, ca la-nceput, a câta oară?
Pasăre, sângele, mai jos coboară
Și intră sub pământ ca-ntr-un hățiș.

Atât. Sub talpă va zvâcni o gușe
Un os, un flaut, împietritul vin
Cu lacăt aurora ca o ușe

Dar virtuale viori vei ști cum vin
Să suie cu sufletu-n cenușe
Și-n lutul-scoică: acest vuiet fin.