Puțini știau că pe aproape se afla
acoperișul lumii cu munții lui cei mari


dimineața mă trezea tăiosul soare cristalin și rece
îmi îngheța roua pe ochi


între timp un instalator îmi repara boilerul îi punea vata de sticlă
(partea electrică era gata)
îl auzeam foșnind înecat în vata de sticlă
cerea o mătură sau un burete pentru miracolele sale
"dați-mi o mătură sau un burete" spunea
pe urmă încremenea și medita
pe urmă avea chef de vorbă spunea
"acum o să fie puțin umed în partea dinspre capac
ca atunci la Dunăre când am pescuit patru pește
și am mai încercat odată și am nimerit într-un cai"


"Să mergem până nu cântă cocoșii" mă îndemna o bătrână
"uite ofrandele de grâu și de vată de sticlă
vâră-ți în gură banul pentru barcagiu"
"Șefule" spunea instalatorul "mi-am găurit ceafa cu pironul ăsta"


apoi ne așezam pe stânci
în fața lucrului pe care nu-l puteam clinti
și singuri ne înghițeam gândurile






* Sora Fântână; Editura Eminescu; București; 1995