Eu sunt puișor canar
ira, ra, ha, ira, ra,
prins în gratii
ca-ntr-un zar
de crud os,
din picior de tânăr scos.
Fă-mi loc, fă-mi loc,
zice gheara,
în inimă
eu să-ți joc.

Vine o fată
cu pungi de mărgăritare
subțioare,
cade peste mine
goală
mâna ei spirală,
și în fiori
gratiile repede i le strecori.
Și pleacă vie
ferecată
într-o albă colivie.

Vine un băiat
scurs din flori,
prin brațele lui
să cobori
poftă tânără
a cine știe cui.

Dantele din râuri tari
cad pe mine în ghețari
și se duce strâns
în gratii
și se zbate
ca un cal
căzut cu aurul, pe spate.

Într-o luni
fermecatul de bătrân
ne-a jucat disperat,
dar a picat,
altfel dinții lui
ar fi spart osul crud
și m-ar fi dat
liber lumii
îmbălat de galben ud.

Ira, ra, ha, ira, ra!
mi-ar fi plăcut
să trăiesc,
să joc în voi
cu sulițe și cu ploi,
și să las
numai dâre
de cuțite și satâre.

Am visat
c-am înghițit
o stea
care sfârâia
și m-am umflat
și gratiile au crăpat
și am zburat pătând
albastrul din gând.

Ira, ra, ha, ira ra!
mi-ar fi plăcut
să trăiesc,
dar zice gheara:
fă-mi loc, fă-mi loc,
în inimă
eu să-ți joc!