Frumoase-s câmpiile vieții,
frumoasă primăvara de aur;
ci eu se cuvine să plec înainte
de-a-ntomna în pădure.

Se cuvine să plec înainte
de-a vedea miezul zilei,
când nu s-au copt încă perii vărateci
și grâul nu sună.

Frumoase-s câmpiile vieții.
Întorc capul să mai văd încă o dată
ceea ce ani în șir am privit;
ceea ce șiruri lungi de ani n-am să mai văd.