agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 3855 .



Acum
стихотворения [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [Miron_Kiropol ]

2010-07-11  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by Yigru Zeltil



Acum ajuns la bătrânețe caut
Să aflu duhul viu, moartea să-mi laud.
Aproape-i toamna, iarna de pe urmă
Și primăvara se întoarce lacom.
Mă simt un roi, săgeată sunt în arcul
Ce l-a-ncordat zeița către turmă,
Să cadă mielul sub calda-i lovire.
Zeița mea cu sân care mă curmă,
Așa nebună e săgeata-n el,
Că tremură pe mine carnea toată,
îmbătrânită dar ca nestemată.
Umerii-mi gem, al cerurilor Sire
Ce m-ai gonit pe veci din sfântul țel,
Să nu mă odihnesc pe sân de fată,
Mi-ai lăsat, Doamne, viața blestemată,
Nu știu să fac din ea decât potire,
Oale de lut și chipul tău de aur.
M-aș fi dorit un înger într-un taur
Și Frumuseții i-aș fi fost bărbat,
Dar n-a venit la mine nici o veste
Din cerul tău atât de întrebat.
Și am trăit tăiat în bucățele
Și tinerețea chiar mormânt îmi este
Și eu în el ca schilodit de iele.
Iubite Doamne și frumoasă Doamnă,
Celestule și îngerința mea,
Veniți spre mine azi cu burta grea,
în versul meu ca frunzele de toamnă.
în ochii mei cresc lungi catapetesme,
Acolo e plutirea de icoane,
Te văd în ele Dragoste cu glezne
Păgâne, cu brățări greco-romane.
M-ai părăsit adeseori prin veacuri,
Tot ai murit și tot ai înviat
Și mi-ai adus otrăvuri cât și leacuri,
Ademenire ca într-un palat
Ce se năzare-n ochi înfometat
Cu valuri peste biata lui pupilă,
Parcă strigat din vremuri de Sibilă.
Cântă prin capul meu o cucuvaie
Și o privighetoare împreună.
Lucește Verbul și mă încovoaie
Și cu mătanii viața mă cunună.
Ce oare-n Spirit s-a mai hotărât
Asupra mea, cine cu mine luptă?
Eu cel intrat în capiște atât
Și creștinat prin chiar ce se înfruptă
Din starea păgânească. Eu, păgânul,
Îmbrățișez Hristosul ce mi-e foame,
Și iar mă-ntorc zeița mea la sânul
Tău ce e arcul plin de străvechi trame.
Iar lumea o urzești ca întristare
Sau bucuria geme grăitor
Și văd că plângi menită împăcare.
Foc, aer, apă și pământ mă-nsor
Cu numai carnea ta dintru mireasmă,
Podoabă orișicui, rămasă rod.
Plăcere ce rotești în juru-mi caznă
Ești învierii mele-n tine, plod.
Zeița mea de ai rămâne suflet
în corpul meu, cu el să te înghit -
Vino să-ți fiu stingere și răsuflet,
Jertfă de idoli și văzduh de schit.
Cad în genunchi numai dacă te văd
în umbra unei fete care zboară,
O rândunică ești peste prăpăd
Din ochii celui dat din trup afară.
Acum când moartea va-mpleti cununi
Pe fruntea mea, vino mai înainte,
Pe când și-ascute coasa pe cuvinte
Ce-aș vrea să-ți fie haruri și minuni.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!