agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-08 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Andrei Rautu
Rămase drept Preadreptul în omoplați, solizii,
Îl aurea pe umăr o rază; reci sudori M-au prins : “Vrei să vezi oare străfulgerînd bolizii ? Să-asculți, stînd în picioare, în zumzet curgător Cum umblă Căi lactee și,-n roi, asteroizii ? De ale nopții farse e capul tău pîndit, Preadreptule ! Să-ți afli un coperiș ! Zi-ți ruga, Cu gura în postavul cu-ncetul izbăvit ; Izbindu-ți ostiarul vreun rătăcit dînd fuga, Zi : Frate, mai departe te du, sînt schilodit !”. Rămase drept Preadreptul în spaima albăstrie A pajiștii de după ce soarele muri : “Vrei din genunchiere să-ți faci negustorie, Bătrîne? Strainic sacru ! Bard întru a iubi ! Pe Munte-ai plîns ? Mănușă pe mîini ți-e mila ție ! Pumn al cetății, barbă-a familiei, prea blind Tu credincios : o, suflet în cupa de iubire, De-orbire, maiestate, de tot ce este sfînt, Preadreptul, tu fiară, scîrbavnic peste fire. Eu sînt cel care sufăr, eu revoltatul sînt ! Neghiob ce ești, în hohot să plîng, să rîd îmi vine De-ale iertării tale nădejdi faimoase, vai ! Sînt blestemat, sînt palid, sătul, nebun ! Știi bine, Sînt tot ce vrei ! Dar, lasă, hai du-te, ce mai stai? Preadrept încet la minte, de-a face n-ai cu mine. Preadreptul ești, în fine, Preadreptul ! Și atît ! Tandrețea, rațiunea, ca, noaptea, cetacee - E-adevărat – senin, se smiorcăie, încît Tu te proscrii și trăncăi o tînguire ce e Pentru zdrobite cîrje cu cap cumplit de hîd ! Lui Dumnezeu ești ochiul tu lașul ! Și cînd toate Reci tălpi divine-or trece pe ceafa mea, tot laș ! O, fruntea ta de lindini gemînd ! Atîți Socrate, Isuși și Sfinți, Preadrepți – dezgust ! atît îmi lași. Stimați pe Blestematul, stîlp nopții-nsîngerate !”. Așa strigasem gliei și calma noapte,-n toi, Umpluse, albă, ceruri în timpul febrei mele. Mi-am ridicat eu fruntea : pieri fantoma-apoi, Ducîndu-mi de pe buze cuvinte-attît de grele… - Vorbiți, nocturne vînturi, cu Blestemul voi ! În timp ce, în tăcere, sub stîlpi de bolți albastre, Orîndul, veșnic paznic, comete alungînd Și-universale noduri, tumult fără dezastre, Enorm, vîslește-natruna la ceruri ce se-aprind, Din draga sa în flăcări lăsînd să curgă astre ! Să plece, cu rușinea la gîtu-i drept cravată, Tot rumegînd plictisu-mi, așa de dulce ce-i Ca zahărul ce zace pe o măsea stricată - Precum cățeaua după-un asalt de dîrji căței, Lingîndu-și fundul care ceva din mațe-arată. Ce mai vorbea de milă spurcată și progress… - Urăsc toți ochii ăștia ca de chinezi cu burtă. Ce mai cîntase : nana, ca pruncii ce dau ghes Să moară, idoții blînzi în cîntare scurtă : În voi, de stei, Preadrepții, ne vom căca expres !
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность