agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 9658 .



Cugetările sărmanului Dionis
стихотворения [ ]
1872, 1 decembrie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [Mihai_Eminescu ]

2002-09-24  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by C



Ah ! garaga pântecoasă doar de sfesnic mai e bună !
Si mucoasa lumânare sfârâind săul si-l arde
Si-n această sărăcie, te inspiră, cântă barde --
Bani n-am mai văzur de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.

Un regat pentr-o tigară, s-împlu norii de zăpadă
Du himere !... Dar de unde? Scârtâir de vânt fereastra,
În pod miaună motanii -- la curcani vânătă-i creasta
Si cu pasuri melancolici meditând îmblă-n ogradă.

Uh ! ce frig... îmi văd suflarea -- si căciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravăn -- iar de coate nici că-mi pasă,
Ca tiganul, care bagă degetul prin rara casă
De năvod -- cu-ale mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.

Cum nu sunt un soarec, Doamne -- măcar totusi are blană,
Mi-as mânca cărtile mele -- nici că mi-ar păsa de ger...
Mi-ar părea superbă, dulce, o bucată din Homer,
Un palat borta-n părete si nevasta -- o icoană.

Pe păreti cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen
Roiesc plosnitele rosii, de ti-i drag să te-uiti la ele!
Greu li-i de mindir de paie si apoi din biata-mi piele
Nici că au ce să mai sugă. -- Într-un roi mai de un stânjen.

Au iesit la promenadă -- ce petrecere gentilă !
Plosnita ceea-i bătrână, cuvios în mers păseste ;
Cela-i cavaler... e iute... oare stie frantuzeste ?
Cea ce-ncunjură multimea i-o romantică copilă.

Bruh ! mi-i frig. -- Iată pe mână cum codeste-un negru purec ;
Să-mi moi degetul în gură -- am să-l prind -- ba las' săracul !
Pripăsit la vreo femeie, stiu că ar vedea pe dracul,
Dară eu -- ce-mi pasă mie -- bietul "îns !" la ce să-l purec?

Si motanul toarce-n sobă -- de blazat ce-i. -- Măi motane,
Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic si ornic.
De-ar fi-n lume-un stat de mâte, zău ! că-n el te-as pune vornic,
Ca să stii si tu odată, boieria ce-i, sărmane !

Oare ce gândeste hâtrul de stă ghem si toarce-ntr-una?
Ce idei se-nsiră dulce în mâteasca-i fantazie?
Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie,
Rendez-vous i-a dat în sură, ori în pod, în găvăună?

De-ar fi-n lume numai mâte -- tot poet as fi? Totuna :
Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind -- un Garrick,
Ziua tologit în soare, pândind cozile de soaric,
Noaptea-n pod, cerdac si stresini heinizând duios la lună.

Filosof de-as fi -- simtirea-mi ar fi vecinic la aman !
În prelegeri populare idealele le apăr
Si junimei generoase, domnisoarelor ce scapăr,
Le arăt că lumea vis e -- un vis sarbăd -- de motan.

Sau ca popă colo-n templul, încinat fiintei, care
După chip s-asemănare a creat mâtescul neam,
As striga : o, motănime ! motănime ! Vai... Haram
De al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare.

Ah ! Sunt printre voi de-aceia, care nu cred tabla legii,
Firea mai presus de fire, mintea mai presuus de minte,
Ce destinul motănimei îl desfăsură nainte !
Ah ! atei, nu tem ei iadul s-a lui Duhuri -- liliecii?

Anathema sit ! -- Să-l scuipe oricare motan de treabă,
Nu vedeti ce-ntelepciune e-n făptura voastră chiară?
O motani fără de suflet ! -- La zgâriet el v-a dat gheară
Si la tors v-a dat mustete -- vreti să-l pipăiti cu laba?

Ii ! că în clondir se stinge căpetelul de lumină !
Mosule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat?
Să visăm favori si aur, tu-n cotlon si eu în pat.
De-as putea să dorm încalea. -- Somn, a gândului odină,

O, acopere fiinta-mi cu-a ta mută armonie,
Vino somn -- ori vino moarte. Pentru mine e totuna :
De-oi petrece-ncă cu mâte si cu pureci si cu luna,
Or de nu -- cu ce-i aduce? -- Poezie -- sărăcie !

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!