|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 14069
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-31 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Catalina Stanescu
Cint ca privighetorile oarbe.
Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi arde de-o flacara infricosata. Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu, asa arde sufletul meu. Cred in zine, in sfinti si minuni ; prieteni, nu-mi impletiti cununi. Cintecul e-n mine ca-n voi tacerea ; ii banuiesc uneori puterea, insa nu stiu nimic si ma-nchin smerit ingerului linga mine ivit. Fa-ma sa cint despre oameni si suferinti, soptesc cu buzele reci, fierbinti, despre saraci, despre copii si foame... Si-n mijlocul cerestii mele spaime, intrezaresc cuvintele de foc, cu care-ar trebui sa creez lumea, s-o pun la loc. Apoi ramin singura. Nu stiu nici eu de ce mi-a vorbit din stufisul aprins Dumnezeu.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность