Cum aș putea, oare, să te uit
cînd tu vii la mine în fiecare noapte
despici ușor fereastra în două și intri, și ieși, și intri
și te uiți, și mă uiți și iar te uiți cum te visez și te văd
cum tai în două fereastra și intri, și ieși, și te uiți, și mă uiți
cum aș putea, oare, să te uit
cînd tu ți-ai făcut din ubicuitate un tandru obicei
și ești peste tot și eu sînt pe niciunde
cînd tu îmi invadezi conștiința cu subconștientul tău
și îmi intri sub piele epilîndu-mi venele prin interior
și te plimbi cu gondole tăcute pe arterele mele și îmi tulburi sîngele
cum aș putea, oare, să te uit
cînd tu înalți castele de nisip din mîinile mele
și circuli fără bilet pe toate liniile palmelor mele
cum aș putea, oare, să te uit
cînd în fiecare dimineață cînd mă bărbieresc
tu ești acolo, mă aștepți și îmi dai bună dimineața! din oglindă
cum aș putea, oare, să te uit?