De un an și jumătate Academia Română se căznește să-l extragă pe î din a cu voie de la Poliție și de la Parlament, și iată că izbîndi.
Sărbătoare mare pe ulița Bucureștilor. Șampanie, lămpașe, lumînărele, bîte și colăcei. Se scremu muntele intelighenției românești și fătă un șoricel ortografic.
Aha! Aha! Vivat Academia!
Senatul nu se lasă nici el mai prejos și abrogă legea care interzicea virgula dintre subiect și predicat. Încă o lovitură dată Occidentului: ei cu economia de piață, noi cu gramatica de piață.
Aha! Aha! Vivat Academia!
Tot altoind fumul de tămîie cu odăjdiile de partid, scumpa noastră Zoe Dumitrescu Bușulenga a uitat, probabil, că e la aniversară. Se împlinesc douăzeci de ani de cînd ma tante s-a răstit pentru prima oară la Ceaușescu. „ Trăim în epoca lui Pericle ” i-a strigat de la obraz neînfricata Zoe Kosmodemianskaia și săracu’, prins la înghesuială, a acceptat să le fie președinte de onoare pe viață, adică pînă la genocidul de academicieni de la Tîrgoviște.
Aha! Aha! Vivat Academia!
Un doctor care, tot umblînd cu clistiru’ pe la pătuțul scriitorilor oficiali, s-a molipsit și el de autorlîc publică în Săptamîna un articol porno-antimonarhist în care mustește apelativul „ bă, majestate! ”. Bă-ul nostru național intră glorios ca un supozitor în limbajul academic al presei proguvernamentale.
Tovarășu’ Drăgănescu, tovarășa Zoe, tovarășu’ Bârlădeanu, hai să ne împăcam și să ne zicem bă!
21 octombrie 1991