În postul Paștelui, organele abilitate cu protecția cumpărătorului au tras un dureros semnal de alarmă: cică Ramânia ar fi fost invadată de făină falsificată cu șase nule, care n-ar exista nicăieri pe fața pămîntului.
Ete, na! Și ce dacă nu există?
Da’ ce Parlament cu o sută de nule, ca la noi s-a mai văzut pe undeva?
Da’ drojdie a societății așa umflată în poale ca prin centrul Bucureștiului mai dospește și pe alte meleaguri?
Lăsați, bre, creștinii să picteze pe punga de făina cît de multe zero-uri vrea mușchii lor, fiindcă într-o țară unde nulitațile s-au cocoțat fără jenă pe scara valorică, e de neînțeles această exacerbare a conștiinței panificate și zgîndărire a sentimentului ierarhic taman în sacul cu făină și mălai.
De ce să stăm noi cu ochii pe găurile din sita morarului și să căutăm făina la grade, cînd pînă și gradele din poliția și armata română se dau alandala și peste rînd la buticul din Cotroceni?
Mai bine să binecuvîntăm Ministerul Muncii, care a început să elibereze adeverințe de sărăcit întru PDSR, cu ajutorul cărora nevoiașii vor putea cumpăra găini mai slabe de constituție și salam „Victoria capitalismului ”, cu preț redus.
După celebrele diplome de revoluționar, pe baza cărora bișnițarii sunt scutiți de impozit și au intrare gratuită la clubul Nasty, aceste diplome de om sărac, cu ajutorul cărora pensionarul poate să-și facă de cap în cluburile selecte ale magazinelor populare, demonstrează din plin că poporul român e compus exclusiv din elite, privilegiați și superdotați.
Unde ești, nea Nicule, să te bucuri că bunicii și străbunicii noștri au ajuns din nou să se legitimeze în fața a două sute de grame de salam ieftin ca în cele mai frumoase zile de glorie ale matale, de pe vremea cînd Iliescu buchisea chirilice pe la Editura Tehnică consilierul Ioșca studia dolarul la seral în față la Inter, iar noi visam la capitalismul pe bază de cartelă din acest paștele și grijania cui l-a făcut.

15 aprilie 1996