Operă a puterii dumnezeiesti, a supremei întelepciuni si, în mod ciudat, a primei iubiri, infernul lui Dante, cel mai faimos dintre infernurile literaturii, este un loc al ispăsirii în formă de piramidă inversă, locuit de umbre ale Italiei si endecasilabi de neuitat. Mult mai îngrozitor este infernul din Heart of Darkness, rîul din Africa pe care îl străbate, mergînd împotriva curentului, căpitanul Marlow, între maluri străjuite de ruine si de păduri de nepătruns, si care ar putea foarte bine să fie o proiectie a dezgustătorului Kurtz, care este tinta călătoriei. În 1889, Theodor Josef Konrad Korzeniowski a urmat cursul rîului Congo suind pînă la Stanley Falls; în 1902, Joseph Conrad, astăzi celebru, a publicat la Londra Heart of Darkness, poate cea mai intensă dintre povestirile pe care le-a făurit închipuirea omenească. Această povestire este prima din volumul de fată. Cea de a doua, The End of the Tether, nu este mai putin tragică. Cheia povestirii este un fapt pe care nu-l dezvăluim si pe care cititorul îl va descoperi încetul cu încetul. Încă din primele pagini există indicii. H.L. Mencken, care fără îndoială nu risipeste ditirambi în dreapta si în stînga, afirmă că The End of the Tether este una dintre cele mai splendide naratiuni ale literaturii engleze, indiferent de dimensiuni sau de perioada cînd a fost scrisă. Compară cele două texte incluse în această carte cu compozitiile muzicale ale lui Bach. Potrivit mărturiei lui H.G. Wells, engleza orală a lui Conrad era foarte stîngace. Limba scrisă, singura care prezintă importantă, este admirabilă si fluentă, făcînd dovada unei delicate măiestrii. Fiul unui revolutional polonez, Conrad s-a născut în Ucraina, în exil, în 1857. A murit în comitatul Kent în 1924.