Unui începător în credință, despre întoarcerea la credință
(Scrisoarea a 162-a)

Ca atunci când cineva se întoarce acasă de la o mare depărtare, așa vă simțiți și dvs acum, întorcându-vă din hotarele de gheață ale necredinței la vatra caldă a credinței părinților dvs. Greutățile pe care le încercați în această întoarcere nu sunt necunoscute Bisericii, fiindcă Biserica are îndelungă experiență cu ceea ce se întâmplă cu oamenii când se îndepărtează de credință și ce se întâmplă cu ei când se întorc iarăși la aceasta.
În primul caz, dracii îi mână înainte, iar în al doilea încearcă să îi întoarcă îndărăt, întrebuințând toate vicleniile cu putință. Așa și cu dvs. Ba aruncă asupra-vă deznădejdea; ba vă arată într-o lumină îmbietoare întoarcerea la cele dinainte, pe care vă năpusteați în prăpastie, ba le insuflă foștilor dvs tovarăși să vă batjocorească, ba vă amintește de necredincioșii cunoscuți care și așa, necredincioși “se bucură de slavă între oameni”.
Trebuie să vă luptați cu vrăjmașii cei nevăzuți. Și îi veți birui cu siguranță dar numai dacă nu veți pierde din vedere chipul lui Iisus Hristos, Celui mai mare binefăcător al dvs.
El este singurul om absolut normal care s-a arătat pe pământ de când sunt oamenii pe pământ.
Mergeți la El, rugați-vă Lui, priviți la El. Priviți-l cum se naște în peșteră pentru dvs.
Priviți-l cum se ostenește și înjosește pentru dvs. Priviti-l cum vă privește acum din slava cerească- El, Cel înviat și înălțat.
Întâlniți-vă pretutindeni cu privirea Lui și o teamă curățitoare va cuprinde sufletul dvs- teamă pentru ca până acum a-ți fost departe de El și împotriva Lui. Și strigați demonului, care vă minte și înșală: “Ce ai făcut cu mine?”
Spuneți că citiți cu desfătare Sfânta Scriptură și că celelalte cărți vi se par acum serbede și respingătoare, încât nici nu puteți să le luați în mână. Așa se întâmplă de obicei cu oamenii care au flămânzit duhovnicește; ei nu se pot sătura lesne de cuvântul lui Dumnezeu după ce au răbdat cu durere cuvintele omenești. Numai că după câte spuneți nu vă vine deloc să vă rugați. Va veni și asta; să nu vă îndoiți. Când în inimă își va spune cuvântul iubirea față de Cel care vă iubește, veți căuta cu lăcomie toate mijloacele de împărtășire cu El. Și vă veți apuca și de rugăciune.
Deocamdata incercati cu o rugăciune scurtă, să zicem: Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru sau Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Repetați această rugăciune de 5 ori pe zi; faceti-vă din aceasta regulă și nu vă abateți de la ea fie că aveți sau nu aveți chef- fiindcă citirea Sfintei Scripturi dă lumina, iar rugăciunea adaugă căldura. La asta adaugați și milostenia, oricâtă și față de oricine. Milostenia lucrează ca o umezeală duhovnicească ce împreună cu lumina Scripturii și căldura rugăciunii înrâurește sufletul ca acesta să crească, să se lărgească, să se adâncească, să se înalțe și să aducă roadă bună. Astfel sufletul dvs se va întoarce în starea de sănătate, în starea sa normală și va fi ca un pom bun. Iar tot pomul bun face roadă bună, după cuvântul Celui ce nu greșește.
Pace dvs și bucurie de la Hristos.