Fabricantului de perii S.S., despre pustiul din suflet
(Scrisoarea a 184-a)

În tinerețe ai plecat din orașul tău în lume. Ai trăit într-o țară îndepărtată vreme de 14 ani. Ai lucrat într-o fabrică de perii și cu timpul ai devenit proprietarul acelei fabrici. Însetai să te îmbogățești și te-ai îmbogățit. Te-ai căsătorit: soția ți-a murit. Dumnezeule, ce multe zile sunt în 14 ani și tu te gândeai în fiecare zi ce minunat va fi când te vei întoarce bogătaș în orașul tău natal, între prietenii tăi de demult și vei începe să faci fapte bune în stânga și în dreapta, iar întregul oraș te va admira! În străinătate totul ți se părea pustiu: sufletul tău era plin numai de amintiri despre orașul drag, despre prieteni, despre cunoscuți. În cele din urmă ai vândut totul. Venise clipa dorită și te-ai întors în orașul tău dorit- dar vai, ce dezamăgire! În 14 ani îți muriseră toți prietenii din tinerețe, toate rudele și cunoscuții. Peste tot, fețe necunoscute, oameni noi. Cauți casele vechi- nu mai sunt.
Întrebi de vechile firme- au dispărut. Bați la poarta prietenilor de altădată- îți deschid străini și îți răspund cu mirare că nu știu despre cine vorbești.
Așadar, iarăși în străinătate! Iarăși între străini! Iarăși pustietate, mai pustie ca niciodată. Caravana pe care o lasasei la popas a plecat și în locul ei a venit alta. Copiii se adună în jurul tău ca în jurul unui străin. Oamenii își întorc capetele și spun: “Nu te cunoaștem!”.
Þi s-a strâns inima; ai șezut pe o colină în afara orașului și ai început să plângi.
”Unde să merg acuma? De ce oraș țin eu? De care țară, de care patrie?” De patria în care au plecat toți cei pe care în zadar îi cauți.

Tu ții de orașul ceresc, de Ierusalimul de sus, de pământul făgăduinței, de patria cerească. Acolo s-a dus caravana ta. Iar tu lipește-te de o caravană nouă și fii bucuros. Căci și această nouă caravană merge pe aceeași cale, spre aceeași țintă.

Sufletul tău a fost de-a lungul a 14 ani plini de năluci trecătoare; ca atare, acum se simte pustiu și gol.

Umple-te acum- dacă n-ai făcut-o deja- de ceva netrecător, nemuritor. Umple-te de Dumnezeu, Făcătorul tau. Crede în Dumnezeu și crede în Hristos. Fă faptele bune pe care plănuiai să le faci; fă-le în stânga și în dreapta și nu căuta ca oamenii să te admire, ci ca Dumnezeu să te miluiască. Și oamenii noi din orașul tău te vor iubi așa cum te-au iubit și cei care s-au dus. Fiindcă și cei noi au simțire, se întristează, doresc. Și ei caută mai presus de toate un om adevărat, un om bun. Fii tu descoperirea lor, ca să aibă de ce se bucura.
Pace ție și mângâiere de la Cel veșnic.