Unei doamne avute, despre un lucrător șomer
(Scrisoarea a 217-a)

În vecinătatea dvs locuiește un muncitor “vrednic, cinstit, cumpătat”- după propriile dvs spuse- dar care este acum șomer și prin urmare lipsit de pâine. Întrebați dacă poate primi ajutor de aici, din Ohrida.
Poate- probabil va primi. Ohrida îi va ajuta cu frumusețea ei. Dar de ce nu-i ajutați dvs cu bogăția pe care o aveți? Vi se da un minunat prilej de a-l hrăni pe cel flămând și a împlini astfel porunca evanghelică. De ce lăsați acest minunat prilej altuia și îmbiați pe altul cu mântuirea sufletului, cu care va îmbie Dumnezeu pe dvs?
Omul acela se află la o mie de km depărtare de Ohrida, iar de la casa dvs până la el nu sunt nici 100 de metri.
“Mă agasează venind și cerând”, spuneți.

Credeți-mă, și pe Dumnezeu îl agasează să-i rabde pe bogătașii care doar primesc fără să dea nimic. Iar pe sărmanul acela îl rod și necazul și rușinea- care este mai chinuitoare decât necazul- că e silit să vină la poarta altuia și să ceară. Oare nu citim în fiecare zi Tatăl nostru și nu cerem de la Tatăl ceresc pâinea noastră? Dar unii dintre noi, primind, zic: “pâinea mea”!
Oare acesta este Creștinism? Oare Hristos pentru această amăgire a noastră a suferit chinuri pe cruce? Nu, nu, nicidecum.
În sudoarea de sânge, El a gândit și a spus că precum Tatăl ceresc este Tatăl nostru, a tuturor, așa și pâinea Lui este pâinea noastră, a tuturor.
Așadar, când un flămând se roagă sa i se dea pâine, el se roagă să i se dea dreptul său creștinesc. Și când bogătașul dă, dă din creștinească îndatorire. Căci a-l ajuta pe sărac este o poruncă a lui Dumnezeu la fel de strictă ca și porunca: Să nu ucizi!
Dealtfel, și experiența ne învață că mai bine este să dai când cel flămând te roagă pentru dreptul său decât să aștepți să înceapă a-și lua dreptul cu sila. Neîmplinirea datoriei de o parte atrage luarea cu sila a dreptului de cealaltă.

Așadar, cugetați la spusele Domnului: Tatăl nostru și pâinea noastră.
Și când veți cunoaște toată adâncimea și puterea acestor cuvinte, lesne veți mântui atât sufletul dvs, cât și viața
”vrednicului, cinstitului și cumpătatului”, însă flămândului dvs vecin.