„Literatura absurdului ne arată criza artelor sub pașii cuceritori ai științei și tehnicii. Pentru ca adevărul unic să nu le arunce la periferia preocupărilor omului, socotindu-le exerciții infantile ale spiritului, sau să le anuleze, se refugiază în absurd, în fantastic sau în mitic. Artistul fuge de funcția spirituală a popularizatorului vulgar. El vrea să apere omul viu, mișcându-l între tumbele de clown și pofta de a prinde fulgerul cu mâna.”

PETRE ÞUÞEA