Te viscoleau cu petale de cireș
Iar trupul tânăr era iarnă
În munții cu umbre de amurg
Dimineața râdeau
Fără milă cu buzele crăpate de chiot
Prin copacii cu vârful în zăpadă
Cumplitul și dureros anotimp îți topea
Ființa într-un polen de dragoste
Și frică fără mine
Corabie legănată prin seraiuri de promoroacă.