Blestemate fiți voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb
Această prea ciudata grădină
De copaci în amurg,
Plină cu șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci !
Străine! Umbra ta pierdută
În roșul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopții se ridicăpăsări albe
Peste orașe de oțel.
În prăbușire.