Se odihnește subt prunii bisericii, adulmecă
arhaicul vînt. O fată i-a pus ieri în brațe un crin.
Va mai trece printr-o mie de sate.
I se va-ntinde prescură, pe drumuri stropite cu vin.

Bolnavii de oase din cele o mie de sate
în cale-i s-aștern. El îi calcă de rău. Și de bine
el joacă, vorbe uitate spunînd lîngă umerii lor.
Spre seară boala iese din casă, din gînd și din vine.

Are-un mers larg cînd purcede, ca-de-mpărat.
Chihlimbar - miez galben - poartă subt fruntea-n apus.
Cu mînile - în stînga și-n dreapta - pare că veșnic
și-ar împărți pădurile, ce le are în țara de sus.