Cant pe inima ca pe-o frunza de fag
Stau oamenii-n drum sa m-auda cum cant,
Se uita unii la altii tacuti
Si se-ntreaba ce pasare sunt.

E prea mult cantec imprejurul nostru,
L-ascult cu ei si nu-l mai inteleg,
Parca m-as fi temut sa rup o frunza
Si am cantat dintr-un copac intreg.