Pe vremuri, Capra, Oaia și surioara Juncă
S-au însoțit cu Leul-un staroste trufaș-
În obște, la câștiguri și pagube, părtași.
Și Capra, mi se pare, tot iscodind prin luncă,
avu noroc în lanțuri un Cerb frumos să vadă
Și le trimise vorbă să-i cheme la prânzare.
Veniră toți.Și leul îi socoti pe gheare
și împărți în patru, pe loc întreaga pradă.
-“Întâia parte -nu e de mirare-
pe drept cuvânt se cade s-o iau eu
ca Leu!
A doua -îmi închipui că știe fiecare-
e dreptul meu
ca dintre toți mai tare.
A treia îmi revine ca mai viteaz ,firește.
Iar dacă de ciozvârta a patra îndrăznește
măcar să se atingă vreun ortac-
bucăți îl fac!”