Am și uitat cum se zâmbește,
De ger, mi-s buzele de iască.
Murit-a încă o nădejde,
Un cântec nou o să se nască.
Un cântec care, fără voie,
Îmi va porni spre judecată...
Iubirea, însă, n-are voie,
Când știe a cânta, să tacă.

Tradus de Madeleine Fortunescu