agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ идут купцы ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-14 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Tiberiu Juganaru
Pentru că era singur și trist,
Dovleacul s-a hotărât să se facă telegrafist. Pe deasupra, însă, e adevărat, Era și foarte dotat; Pentru el nu era nici o minune Să instaleze un întreg sistem de transmisiune. În loc să îndruge cuvinte fără șir, Îl vedeai numai că-ntinde un fir, Iar la capătul lui, fără să se ascunză, Bătea, în loc de depeșă, o frunză. Apoi, de importanța celor transmise pătruns, Aștepta o zi sau două răspuns. Dar, cum nu-i răspundea nimeni niciodată, După un timp transmitea o frunză și mai îndepărtată. Iar, din când în când, la întâmplare, Transmitea și câte o floare. Mă gândesc că cineva i-o fi răspuns totuși, Pentru că, de la un timp, florile, mari ca niște lotuși, Au început să se transforme, pe nu știu ce temei, În niște fragezi și copilăroși dovlecei Care nu erau mai mari decât un deget arătător, Când și învățaseră meseria tatălui lor. Încât la capătul grădinii mele dinspre vie, Funcționează acum o întreagă secție de telegrafie.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Дом литературы | ![]() | |||||||
![]() |
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность