|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 7364
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-29 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Ovidiu Oana
Când limba grea de fier izbea-n aramă
Și clopotul – smucit – pornea să sune, Chemând toți oamenii la rugăciune, Cum chiamă pe copiii săi o mamă; - În glasul lui – ce-n veci o să-mi răsune – Și-acum se tânguie și se sfărâmă O vorbă ce cuprinde-a lumii dramă: “Deșertăciune și deșertăciune!”. Și sunetul – întâi cu apa lină – În unde largi se revarsă-n văzduh, - Vibra apoi din ce în ce mai tare, Trezind în noi a Domnului chemare, - Și aprindea în fiecare Duh Bobița de credință și lumină.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность