Ades mi-aduc aminte, iubito, ca stateam
In cetele galbui de toamna, in odaie
Sa despletesc reci chipuri pe aburitul geam
Din linii frante, fine ca firele de paie.

Acuma, cand trecutul l-aud ca un refren
Si-n ganduri mi se-nfige ca-ntr-un ostean o schije,
Figura ta, iubito, o vad ca pe-un desen
Ce-l insemnai odata copil, cu sarg si grije.

Cum as privi in lumea de-afara linistit
Prin chipu-ti cu reflexe de solzi usori de mica !
Dar geamul iar se face in minte-mi aburitv
Si nu mai vad nimica, si nu mai stiu nimica …