Primul an, al meu, de școală!
...Cei mai mici , băiat sau fată,
Greu se culcă, greu se scoală.
Eu nu-ntârzii niciodată.

Plin ghiozdanu-abia încape.
Cărți, caiete, o grămadă.
Școala e aici aproape.
Casa e pe-aceiași stradă.

Mama, scumpa mea și buna,
Chiar când seara mă mai ceartă,
Dimineața – totdeauna –
Mă aduce pân-la poartă.

Ce mulțime mare vine
Cu ghiozdanul între umeri...
Cred și eu. E-așa de bine
Să înveți, să scrii, să numeri.

-Primul an, al tău, de școală...
Dragă-mi ești și tare mică!
Curtea noastră e mai goală,
Și e singur Azorică.

Anul ăsta, se-nțelege,
Altfel ești, în pragul toamnei.
Școlăriță ești, în lege,
Da-mi lipsești, comoara mamei!

Parcă spune: Ce mai fată!
Stă cu ochii umezi parcă.
Râde-apoi, un pic...Și – iată –
Parcă lacrimi o încearcă.

Nu-i nimic. E bine. Numa
Vezi de-ascultă! Vezi de-nvață!
Coșcogea fetiță-acuma,
Ai intrat, și tu, în viață...

-Mamă! Asta-i supărare?
(Râde fata...) Ce-i adică?
Merg la școală, de, sunt mare,
Nu pot să rămân tot mică!