O Dumnezeule!
Copiii tăi cei mai aleși, copiii
Cu suflet rupt din strălucirea ta:
Ei nu trăiesc în lumea
De tin' creată
Ci-n lumea
Creată de ei înșiși...
Le-o ierți?
Eu știu ceva:
Știu că le-o ierți, știu că te bucuri chiar
De îndrăzneala
Copiilor tăi mari și buni și visători...