agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 3620 .



Răzlețe
стихотворения [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [Stefan_Octavian_Iosif ]

2009-06-27  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by Marian Bidea



I

De ce sunt trist, mă-ntrebi? O, iartă, iartă!
Nu pot să-ți spun... La ce ți-aș spune ție?
De ce să-ntunec dulcea veselie
Din ochii tăi cu jalea mea deșartă?

Tu ești un crin ce crește pe cîmpie
Și poți să stai de strajă-n rai, la poartă.
Pe mine însă un blestem mă poartă
Ca pe o frunză dusă-n vijelie...

De aceea lasă clipele aceste
Să uit ce-a fost și ce va fi o dată,
Si să visăm privind cum înserează

Pînă s-o stinge cea din urma rază,
Pînă ce umbra nopții-ntunecată
Ne-a coperi, cu-ncetul, fără veste...

II

De m-ai urî, tu, înger între fete,
N-am să mă plîng, și nimeni n-o să știe
Voi îngropa în neagra mea chilie
Durerea unei inimi sfîșiete.

Ci-ntr-un amurg, în liniște tîrzie,
Cînd frunzele zboară-n vînt împrăștiete,
Trist voi întoarce fața la perete
Și voi închide ochii pe vecie.

Or trece ani... Și-odinioară, poate,
Vei răscoli prin vechi hîrtii, copilă,
În taina odăiței parfumate, -

Vei stoarce-atunci o lacrimă de milă
Citind un nume pe un colț de filă
Într-un caiet de cîntece uitate...

III

M-a sărutat pe frunte blînd iubirea, -
De-atunci de-un cîntec sufletul mi-e plin,
M-a sărutat așa de lung, și lin
În ochii mei și-a înecat privirea.

Privirea ei albastră, de senin,
N-o pot uita, și-mi răscolește firea...
Și eu credeam ca e închipuirea
Din visuri ce se duc și nu mai vin.

Iar cîntecul, ca pe un scump tezaur,
În suflet l-am păstrat amar de vreme,
Dar azi îmi face inima să-mi salte:

O, dați-mi lira strunelor de aur!
Ea singură doar poate să reclame
Simțiri așa de sfinte și înalte...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!