A negru, E alb, I roșu, U verde, O de-azur,
Latentele origini vi le voi spune toate:
A e corsetul negru de muște-ntărâtate
Ce-nchipuie în jurul cadavrului impur

Golfuri de umbră; E, aburi candízi și corturi ’nalte,
Lănci de ghețari, regi albi și freamăt de răsuri,
I, purpuri, sânge ftizic, râs de frumoase guri,
Cuprinse de mânie sau de beții crispate;

U, cicluri și vibrare de valuri verzi, genuni,
Ori liniștea adâncă a turmei pe pășuni
Și-a urmelor săpate pe-o frunte studioasă;

O, Trâmbiță supremă cu țipete pierdute,
Tăcerile de Astre și Îngeri străbătute,
– Omega, violetul ce Ochii-I îl revarsă!