V-am spus, cum mi se pare, de nu îți fi uitat,
Că lupul se-ntîmplase s-ajungă împărat.
Dar fiindcă v-am spus-o, voi încerca să spui
Ceea ce s-a urmat subt stăpînirea lui.
Auzind împăratul că-n staturile sale
Fac năpăstuiri multe păroșii dregători,
Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale
Unde să nu vezi jertfe mai mulți prigonitori,
Porunci să se strîngă Obșteasca Adunare,
Lîngă un copaci mare;
Căci vrea pe unii-alții să îi cam dojenească,
Și-n puține cuvinte,
Să le-aducă aminte
Datoriile lor.
Toți se-nfățișară; și-nălțimea lupească
Începu să vorbească
C-un glas dojenitor:
" Domnilor de tot felu! Bune sînt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le împliniți?
Nu aveți nici sfială, nici frică de păcate,
Să faceți nedreptate și să năpăstuiți?
Toate slujbele voastre țara vi le plătește:
Încă pe la soroace
Cîte un dar vă face.
Dar reaua nărăvire,
Ce o aveți din fire,
Nu se tămăduiește.
Vedeți cu ce morți grele
Se isprăvesc în lume,
Și cum lasă rău nume
Acei care fac rele.
Gîndiți-vă la suflet, și luați de la mine
Pildă a face bine."
Ãst cuvînt minunat,
Pe care domnul lup auz că l-a-nvățat,
Trecînd pe lîngă sat,
La ziua unui sfînt, cînd preotul citea
Și propoveduia,
Pe mulți din dregători să plîngă i-a-ndemnat.
" E'! ce ați hotărît, jupîni amploaiați?
Oare-o să vă-ndreptați?
Îi întrebă atunci înălțimea-mblănită,
Ce purta o manta de oaie jupuită.
Spuneți, o să schimbați purtarea-vă cea proastă?"
-Să trăiți la mulți ani, dobitocia-voastră,
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
Ne poate fi iertat
Să vă-ntrebăm smerit, de vreți a ne-arăta,
De unde-ați cumpărat postavul de manta?"

Cînd mantaua domnească este din piei de oaie,
Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie.