agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 3677 .



Pădurea stinsă
стихотворения [ ]
Volumul: Erau anotimpuri ciudate 1939-1944 (poeme inedite)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [Ion_Caraion ]

2009-07-31  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by Dîrzu Andrei-Ovidiu



Omul trece peste ape.
Păsări de noapte în triburi
întârziau pe nisipuri
cu soarele-n pleoape.

Ascultăm dintr-un gang
de-antracit și de nea,
mantia serii – abia
aburind: ca un ștreang.

Niscai cețuri plecară... Fulgeră peste-o casă.
Sufletele-și părăseau vetrele.
Prin burnița deasă,
copacii și pietrele

alergau bombănind. În harpoane de fum,
se ridică vântul de nord.
Toamna ploua-ntr-o spinare de iepure mort,
rămasă – pociumb – lângă drum.

Apoi întunericul coborî de către sodoame.
Pe undeva, într-un rând,
hoinari un cântec flămând.
Þinutul se umpluse cu scame.

Popistrat de ele,
cerul le aligari pe cele mari,
era năloaga de stele
și de țipari.

Umbrelor crescând, le-am cuprins necurmarea.
Foșni prin văzduh umedul nopții cuțit.
În fiecare zi, depărtarea
zvârle la țărm câte un leș rătăcit.

Și cu fiecare mugure, strivii aiurând
câte un mit fără rost
din câte altă data-or fi fost...
Izidite de vânt,

zimții frunzelor, printr-înșii
lăsau să se-agațe, câte-o boare de nor.
Ascultăm cum, ușor,
picura luna prin care se zbenguie mânjii.

Niscai ulii plecară, fără să se mai uite-napoi.
Fulgeră la o casă. Omul trecea peste ape și munți.
Ori poate banii mărunți
ai izvoarelor se-auzeau; și se-ndepărtară apoi.

Pe sub lomii de mure
hoțiș – la ziua – ca o vulpe,
liniștea s-a întors în pădure
zgâriată pe pulpe.

Iar dincolo tabla-nmulțirii, pe cer
răsăriră trandafirii și-un jder


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!