Amintirile, un inutil infinit,
Dar singure și inutile împotriva mării, intactă
În mijlocul infinitelor horcăituri...

Marea,
Voce a unei măreții libere,
Dar inocență dușmană amintirilor,
Gata să șteargă urmele blajine
Ale unui gând fidel...

Marea, cu acidele ei dezmierdări
Atâta de crude și atâta, atâta de mult așteptate,
Și-n agonia lor,
Prezentă mereu, mereu reînnoită,
În gândul cel treaz, agonia...