Urlă în mine inima
ca pasagerul lucid
într-un avion ce se prăbușește
în flăcări.

Eu ard, ea urăște,
eu sunt dus, ea se duce.

E vinovat cuvântul sunt
că sunt.
Fă-mi doamne un pat
din trupul rechinului.
El să-mi fie pernă,
el să-mi devoreze somnul.

Fă-mi doamne cearceaf din omizi
din urzici, din omag.
Să fiu absorbit într-o burtă
de cristal.

O, trup în trup, moartea mea
este o floare
în mâna unei morți cu mult
mai mare.