Era-n acel spoit laborator
Cu ins celebru pus pentru decor
O veșnică balanță Mohr–Westphall
Cu braț întins, cu tije de metal
Ce scânteia-n amurg, însingurată
Pe lespedea cu vine de agată,
De sub cleștar, în triburi, cete, secte,
Luceau alături prinse-n ac, insecte
Și-un tom deschis ivea păduri temute
La pagina o mie patru sute.
Nimic nu se clintea-n acea odaie
Cu folii roz și flori de ciumăfaie
Ci numai în duminici când eleve
Cu fruntea palidă și șorțuri breve
La dascăli șlefuiți în negru stins
Rosteau istorii cu vestitul ins,
Se apleca sub clopotu-i oval
Cer, cumpăna balanței Mohr-Westphall.