|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 8114
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-15 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Bot Eugen Iulian
Strada se prăbuși ca o sifilitică.
Râul - voluptate, salivare, pretinsă urâțenie. Lăsându-și lenjeria pân-la ultima frunză Grădinile s-au tolănit destrăbălate-n iunie. De cum ieșii în stradă, cartierul ars ca pe-o roșcată perucă mi-l apăsai pe cap. Oamenii sunt înspăimântați - în gura mea mișcă din piciorușe un țipăt nerumegat. Dar nu voi fi judecat, nu voi fi lătrat - ca unui proroc, flori mi-or presăra pe urme. Chiar și ăștia, căzuții în nas, știu: eu sunt poetul vostru-anume. Precum crâșma, groaznică mi-i judecata voastră! Printre case-n flăcări și deplină risipire prostituatele duce-m-or pe brațe ca pe-o sfințenie spre-a mă arăta domnului întru-dreptățire. Și dumnezeu va plânge peste cărțulia mea! Nu cuvinte, ci tremur închegat în bulgări grei; apoi va alerga prin cer cu versurile-mi subsuoară și, sufocându-se, le va citi cunoscuților săi. din vol. "Eu și Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - București - 2008
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность