Ce separat eram ca-n somn
De fructul tînăr și de ea,
Zeița, chiar fiindu-i domn...
Doar spinul veșnic o răpea.
Eram ca spirit revelat,
Mă consuma un verde har
Cu primăvara-n lung și-n lat
Ce-o străbăteam ei să-i apar.
Și, deodată, ce mi-a spus?
Că are soț și-i artizan
Al vieții rătăcite sus
În secolul prediafan.


(preluată din "Cerul ca unică ispită" ed.Vinea/2004)