Vopsită, nu goală;
vopsită mi-e casa
în culorile patimei
și suferinței.

Se va-ntoarce din jale,
de unde-a fost dusă,
cu masa ei goală,
cu patul sfărmat.

Pe perini săruturi
vor înflori
și-n jurul trupurilor
cerșaful
va-nfășura puternica-i iederă
nocturnă, înmiresmată.
Ura se potolește
în fața ferestrei.

Gheara va fi blajină.

Lăsați-mi speranța.