Mai aprind o țigară
În speranța că...
Dar nu se întâmplă nimic deosebit
Înspirația stă lungită printre mobile
Ca un cadavru învechit-
Mă împiedic de el
Când vreau să merg la fereastră
Să văd ce se întâmplă pe-afară-
Dar afară sânt zdrențele iernii-
Mă întorc și iarăși mă încurcă
Matahala asta neagră-
Mai aprind o țigară și...
Numai volute de fum cenușiu
Îmi umplu odaia
Și cadavrul acesta
Care îmi stingherește cuvintele
Și mă fixează aici să-l veghez-
Mă răzvrătesc și întreb - până când?
Și golul deschide o gură mare
Și mă înghite
Cu oase cu tot