Floare a aerului zăpadă
crești iedera visului în pleoapă
răscolești lebăda glasului ca o spadă
întoarce spre mâhnirea noastră fața ta albă

tu tămăduiești rănile văzduhului
florilor le pui un surâs ca sfinților
învălești în cearșafuri brațele stuhului
treci zărilor rumeneala caiselor

fiece apă clatină o oglindă
părul tău sărută grădinile obrazul
frunză și pasăre mâna ta alintă
neclintești în smaragd cântecul și azul

ca un mal cuvântul îl surpi
cum distilezi oxigenul tăcerea
pasul tău a închipuit hulubi
pe inimă albinele fulgilor aștern mierea

chipuri se ascund în pânzele tale
te dărui ca o frunte în înălțime
muști din garoafa orelor petale
pe trup gura ta lasă uneori timbre

alunecă săniile ca pescăruși
botul vânturilor te cunoaște te linge
închizi plantele în pământ ca urșii
amarul buzelor răceala ta îl frige

adună loteria norilor la stână
în argint zilele s-au limpezit ca fotografiile
fluierul ochilor se îngână
tu oamenilor soră și potolire fii-le

ca un mărgăritar pe întinderi obosești
cerul clatină între degete o maramă
cu tăcere mâinile mi le văpsești
bătrân codrul pocnește ca o armă

copitele renilor te încrustează
pui la creștetul pământului o fundă
căutătorii de aur te-au salutat ca pe un steag
în Alaska veghează
armăsarii furtunilor ca la o nuntă

zăpadă, odihnă a ceasului binecuvântare
la tâmpla aerului îngerească buclă
în cleștar apa ochilor tresare
urci spre iatacul cerului în dantele ca o duducă

zăpadă edelwais al surâsului al liniștii
danț întrerupt prin metania vântului
tu toate clopotele și crinii știi
să-i agiți când rotești ca un șoim peste piatra gândului