O zdreanță prăfuită
E flamura mea
N-am înălțat-o pentru voi
Nu chem pe nimeni s-o urmeze
E o flamură doar pentru consolarea proprie
O zdreanță decolorată
Așa ca să fie
Și să nu zică lumea
Că nu-mi port sufletul
Până la capăt
Cum se cuvine

Undeva sus