Erai atât de subțire!
O frânghie, oh! cu un nod
De carne. Flămând matelot,
Pe care chiar Lautreamont
Mă tot îndemna să-l deznod,
În mijloc de mare pustie,
Desigur, și-n plin naufragiu,
În sticle-aruncându-mi mesagiul
Cifrat, scris pe piei de scrumbie!!
Meduze sorbeau vechi legende,
Balene pluteau suculente,
Ci tu, clătinată-n neștire-n
Musonii pândiți de zefire,
Erai atât de subțire...