Cântările noastre cântate plângând
lua-și-vor odată aripile-albastre
și-n soare pluti-vor curate, arzând
de para iubirii, cântările noastre.

Din roua de lacrimi ce-n ele-a rămas
luci-vor pe ceruri ghirlande de stele,
iar îngerii Slavei, cu tremur în glas,
cântând, învăța-vor să plângă din ele.

Cântările noastre n-au seamăn și soț
în nicio simțire și limbă și zare;
oricine le-aude se-aprinde și-n toți
învie cereasca și sfânta-ncântare.

Venind din al Tainei Ceresc Nehotar
cu-adânc duh de taină ființa-nveșmântă,
purtând mierea dulce lăsată de har,
fac dulce și duhul, și gura ce cântă.

Cântările noastre sunt nimb lui Hristos,
sunt ruguri iubirii, sunt jertfa suavă,
sunt tot ce pământul Îi dă mai frumos
Acelui din ceruri mai vrednic de slavă.