Noi nu-ntrebăm dacă-i place.
Ajunge că orice sunet e și zvâcnire.
Izbim din vătrai și-i seară.
Iar larma, prin carnea cetății lui,
prin câlții acelor lui antene.
Cum ar plânge metamorfoze
ori ginți dispărute și fără scriere,
adulmecă luna plină;
ascultă-n pământ ca un arbore.
Noi nu-ntrebăm dacă place.




* Micropoeme și alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975