agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-01 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Bot Eugen Iulian
În ulei, tania ștefanovna stă pe o bancă
fără față și fără culoare la ochi, sub picioarele ei obișnuita căpățână de mort de data asta râde la un suport de ștampile și pe urmă masiv și galben dulapul curge galben pe lângă perete dulapul în care e încuiat jurnalul și șapca de locotenent și un poet cu fața tăiată de geamuri și oglinzi e deasupra plajei pe care oameni goi merg indiferent în sens opus. Dacă un om cu pisici și șarpe în loc de sex iar altul - robinson crusoe - întinde mâinile în zare e pentru că femei în trupul gol exact cum le-a visat m. h. maxy duc mâna albă la suflet și buric dealtfel și om și ochelari banjo cântat la 8. Dedesubt pe fondul negru înșirați ca în beciuri amanții defuncți din atlantida stau poeții cei mulți și cei puțini cari nu și-au precupețit glasul și sângele cari au mers prin ei și prin afară de ei și și-au întors înăuntru ca unghiile cismarului din arizona acela care n-a fost niciodată decât exemplu într-un poem fără valoare și care n-a socotit cuplurile erotice ale orașului așa cum le-au socotit poeții din gravuri strânși la un loc unul dintre ei care s-a ridicat pe inimă până la înălțimea catargelor de unde a rostit un zâmbet ca un lasso ca un descântec și de sub cuvinte poeții au început să iasă ca lupii și ca avioanele. Dealtfel chestiunea devenind oarecum ambetantă se rezolvă prin mașina omenească roșie la rinichi galbenă-n creier pe unde oamenii merg cu vagonete și cu macarale ca undeva sub frunte să se așeze la o masă cum făceau conspiratorii de la ismail și nijni-novgorod pe vremea când ceaiul nu era ținut în testicule și apa nu venea de jos în sus să meargă tot în jos pe lângă biblioteca în care nu e voie să pui mâna fiindcă la stânga o ciupercă e ca un dirijabil și deasupra are loc o naștere cu automobilul și profesori universitari (aceasta nu-i delir, ci camera lui sașa). La dreapta e cufărul de nuiele și de vis acolo lucrurile stau îngrămădite ca nucile pe masă și fiecare atârnă în imaginație de un deget mic și strivit (aceasta nu-i imaginație, ci realitatea) așa cum stau atârnate hărțile americei când domnul cu barbă decerne premii și se scrie apoi în gazetele de provincie primite cu trenul la buștenari. Dar undeva departe, peste nouă țări și nouă mări exilată, e lampa lampa de sticlă albastră, ca de cauciuc așa trece prin sânge și place ca o țâță lampa din nopțile de studii și de confesiuni când eroii erau mai mici cu cinci luni și nevinovați de catastrofa c. f. r. care trebuia să se întâmple și nu s-a întâmplat astfel a venit dimineața și ziua fatală când am fost mai lung și mai plictisit când am cunoscut pe doamna claudia milian când pe stradă a trecut autocamionul 3677 când fără a voi să fac filozofie m-am gândit deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune și am terminat poemul în tipografie plictisit, lung și neștiind la urma urmelor ce-ar trebui să fac. * UNU, an. 31, noiembrie 1930 ** Avangarda Literară Românească; Editura Minerva; București; 1983 *** Antologie, studiu introductiv și note biobibliografice de MARIN MINCU
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность