Am sărit peste mine ca peste o stâncă
Să culeg din iarbă sămânța
Pe care glasul meu a risipit-o printre degete
Când s-a aplecat să-ți șteargă pantofii de praf

Cineva mi-a trecut prin păr
o mână cu unghiile despletite
Cățellul pământului și-a întins limba
Cuminte
Peste genunchii mei
Și i-am răsfoit-o ca pe un album cu fotografii

Drum încurcat
O apă sforăie

Din batistă mi-au răsărit în palmă
Umbrele ce le-am adunat de pe ziduri
În nopțile de insomnie și le-am înnodat
Ca să-ți fac o surpriză neverosimilă
Ioanamaria






* Spre țara închisă în diamant; 1937