agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-01 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Bot Eugen Iulian
Pământ, pământ tăcut.
Tăcută, cu pielea pârjolită, cu statura goală, iertare, Hiroshima... Iertare pentru fiecare pas ce-atinge-o rană, rupe-o cicatrice... Iertare pentru fiece privire, ce - chiar de-i mângâioasă - doare... Iertare pentru fiece cuvânt ce tulbură văzduhu-n care-ți cauți copiii, noroadele de prunci pe veci pierduți. Mormânt inexistent... Vânt... vânt... vânt... vânt... Și glasul lor, acum încet sunând, din zi în zi mai stins, numai în amintire... O, cimitire inexistente... inexistente... De vrei să plângi, să nu poți strânge-n brațe măcar o urnă, un mormânt măcar... Unde ți-s pruncii, Hiroshima? Poate în oceanul de-argint nepăsător... Poate-n cavoul infinit al cerului... Sau, poate, chiar pe-acest pământ pe care-l calc... Fiece pas ce-l fac, îl fac cu teamă... Fiece palmă de pământ ascunde-un catafalc... Parc-a strigat pământul călcat de mine: - "Mamă..." Oh, aripi dă-mi, văzduhule de smalț, să fiu ușor ca tine, să mă-nalț, să nu ating cu pasul nici o rană, să taie-aripa-mi cerul, îngerește... ...Dar, scăpărând din miile-i de răni, se-apropie de mine Hiroshima, se-apropie și se înclină lin și-mi face semn: - "Poftește, prietene, și vezi ce-a fost, ce e, și povestește..." * Surâsul Hiroshimei; 1958
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность