Nu-ți cheltui tot harul frumuseții
Cu tine însuți fără cumpătare,
Căci nu e dar ci e-mprumutul vieții
Pentru acei ce-s liberi din născare.
Frumos avar, de ce te joci atunci
Și nu întorci tot ceea ce-ai avut?
Comori de ani în glie ți le-arunci
Și pierzi ca un zaraf nepriceput.
Făcând negoț cu tine însuți, ție
Îți vei greși, iar la sfârșit, în loc,
Când vei primi fatidica solie
A neființei, ce-ai să lasi zălog?
Cu tine stingi și-a frumuseții rază,
De nu o treci în cel ce te urmează.