Atât de tare îi bătea inima,
Încât
Acolo unde era el
Soarele mai vedea un om
Cu câțiva pași mai înainte
Și altul în urmă,
Și altul în dreapta,
Și altul în stânga.

Și fiecare la rându-i
Vibra noi ființe ale sale
Din cauza aceleiași inimi.

Iar el trebuia să-i trăiască
În același timp
Pe toți acești inși,
Până la cea din urmă
Trăsătură a feții.




* Din "Moartea ceasului"(1966)